Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

trenul asta opreste’n luna mai

fierul trenului imbratisa imaginea nerabdarii
alergate la premiera concertului din culisele lacrimei…
cu toate biletele vandute salii de asteptare
in gara trenului meu…

acolo peronul, aburind destinul cafelei
aplauda trecatorii mirati pervazului plans
din acordul iubirii cu fiinta gandului…

in coltul gurii…
sta un lup speriat de urletul lunii
isi cauta de rana
ascuns in inima la tine
ca vindecat apoi sa vina
muscand recunoscator din mine
spre a straluci asemeni tie’n…
semiluna ce…
din noi picura sange
pentru a nu mai rataci nicicand
muscatura iubirii…


.

2 commenti:

anca ha detto...

Lupi ce sfârtecă trenul în două
jumătate Lună, jumătate Nouă...
Răni ce taie lupii in două
Jumătate Lunii, jumătate nouă...

:)

von stroeberg ha detto...

:x
...
:)

Archivio blog