Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

vidul prototipului meditativ iluminat paralel cu sfericitatea derizorie ghindelor

dimineata m.a trezit din corzile oglinzii, o fi fost adevarul aparentei, care reflecta elicoidal dincolo de poalele vederii surghiunul unei banci din strada veche ce.si apleca educat menirea doar umbrei elucidate jurului sau, fara a evalua, a judeca, a da nume… aproape fara a urma cararile intortocheate iluziei… numai asa  punctul de tacere, treptat, poate deveni un patrat  din radicalul speculativ al realitatii relatate… grabei detasate drumului  fara atributul refluxului specificat in manualul de instructiuni al cararii  … asa ca am ramas mai subtire si mai imaterial, pana cand am trezit suspiciuni fortei aparent infiintate, cumva fara vectori palpabili, din a carei asteptare m.am ridicat si am inceput sa umblu…

in alta zi…

ca asta era compromisa…

.