Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

saratul nor cernut prin cerb de suflet

si cand aldehida sunetului prin clepsidra fumului
va inunda pianul de vorbe cu lemnul
prosternat portativului cu libelule
din sine … in rubine …

si cand rosul din vin, rapus cortinei din plus
prin sunet oval rostogolit de flacara
cu mignonul hibernat in aerul spinilor
din zambet … in ciorchine …

si cand al pietrei vuiet cardiac
va fi fugit empatic din lantul trofic
prin fluierul piciorului zburand
din fluture … in curcubeu …

si cand vei atinge toaca incet cu suspine…
din umbra abia rezemata lui horus,
a gheara mirosind pe cerul zburat
din mine … in patrat …


.

2 commenti:

anca ha detto...

"şi când vei atinge toaca încet cu suspine...în mine??"...............am rămas captivă in sămânţa asta de poem. :)
:-*

von stroeberg ha detto...

;;)
...
:-*

Archivio blog