Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

iubirea mea are gustul tau

ispita sufletului,
soptita patimas cuvintelor,
prin voce de scoica alearga..
acolo unde tu’n loc de suflet tii
o meduza asa firava
incat apa n’o atinge
de frica sa n.o doara
si sa ramana mereu
gandului
cu tine
……
tu straina
incalecand peste valurile amagirii
supuse tie…
te uiti ultima data…
……
timida
oglinda se pretuieste tie
pentru a fi tu…
eternului privirii
apoi
clipind dureros ochiul ploii
la vremea ultimului sarut
adormi sarea buzelor
spre a exista impreuna
mereu
……
aerul marii desavarsind briza pletelor
aici peste al inimii nud
agale… toamna avea sa nu mai vina
si ratacind undeva.n urechea marii
o plaja zadarnicind prin tine
imi numara pasii mie
……
zambind
purifica’vei eterul
invatatandu.l sa fie copil din nou
peste al umilului dumnezeu
acum
rasare chipul tau
……


.

Archivio blog