Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

CAROL von stroeberg OF THE BELLS

video

..u,_ù

“cuvântul eternitate
neputincios în faţa imaginii infinitului
ca un bărbat pe care l-am cunoscut
în pielea mea
în faţa imaginii unei femei
pe care am cunoscut-o
în mintea mea”
ags, pretenu’..

..abdelazar..

video

excalibur debusolat

la vreme de blog susura intrebari
sub foc de artificii
nedumerind surasul indulgentei

graziani decreta la vreme de iubire,
rastalmacea raspunsuri sub armura evului mediu
catapeteasma elipsei buzelor

uneori ma visez poussin, esti pe canapea, goala ,si nu-mi iese deloc fericirea ta pe panza

la vreme de despartire caut raspuns
peste pagoda sperantelor resemnate
uitand culoarea baroccului...

esti ...

noi?

..

I WAS BORN KILLER.. TO MAKE YOU HAPPY

video

garcia,un prieten...

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata! Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna. Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor. Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita. Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

un senso di te nell'epica vaticana

"filii sapientiae ecclesia iustorum
et natio illorum obaudientia et dilectio.."
oppure comme non piangere andante nei tempi illustri

a tempo di fuoco nell cammino xenofobo
sentire la chemioterapia sull'blogo..
dolore giapponese sulle morbide ale dell gioioso passato

egregio bimbo,nell tramonto di oggi..
sorisso di una dimenticata storia
anonima eppure veneziana

vangelo che corre dimentica il senso..
l'essere che vola ingana il tempo..
parole dipinte nell'esoterico baccio
..

..superG..

video

pendulul lui faucault si miscarea de revolutie a maimutelor

ieri dupa o convorbire telefonica de cinci minute
cu ammonius, despre fix-ativele sale..
am imprastiat ecoului doua umbre..
nu,nu erau injuraturi...

taxonomia lui flynn aplicata convergentei ozonului
ma preocupa de vreo doua zile
asa ca am intrat impacat sufleteste ..pe mess..
si ziua, o trecut apocaliptic de usor

zambeam
la radio explica, umberto, amanuntit
"secretul lor (i templari) era...
...ca au avut un secret.."

vorba nepotului... "esti zambita,te zambesc"
..

ceva din versetele opiogmatice

ar trebui rescrisa ...cred
biblia vers 1.2
cu pacate actualizate
...
porunca 56 sa nu blogaizezi aproapele altcuiva...
ca te spun
...
si,ti cade netu'
...

gandeam un pic ingrijorat....cand n.o sa mai fiu
cine dracu o sa se ocupe de blog?

migliorare...migliorando..

sa faci chirpici din neant pe muzica lu' schubert
fluierand un adaggio de clavecin
intr,un bemol nemijlocit
alaturi de doi pornopitici mari cat erasmus de haarlem
(ori poate rotterdam)
pe cand emula nomadul ego, dintr,un domn...

sa strangi la piept un blog
emasculand locul geometric al metaforelor nestiute
asa de simplu incat tacerea pare plauzibila

sa vrei..

un aMic, demult, se lamenta..."ne nastem si murim singuri,indiferent de ambitia noastra de-o viata de a ne imprieteni..."

sa stii..

care e sensul cautarii tale..

banal, da vinu' nu era cine-stie ce...

Getting Away With It - James

video

arbeith macht frei

nicicum nu m,am imaginat miercuri seara
adulmecand simfonia gospel
a aminoacizilor sufletului voalat...

samba cuneiformelor pe entorsa retinei ciclopului
altminteri asshole pentru basescieni amorfi,
adevarati romani (a se citi romaneste,romanism...etc) cu IQ -ul putrezit
prin azilul de noapte a lu' gorki
varianta contemporan popey,ana

oricum dupa 11 ore de munca
si prognoza meteo ti se pare lirica
insa anti,comentariul mioritzului...lasa constiinta descuamata...

complexul structural al morfinei existentiale sau pavoazarea etichetelor cu lux de amanunte...

te gasesc pin zatul cafelei aburinde privind la zmeul elta
dupa ce in zadar am cercat sa inotam si ne-am inecat c-o zi de vara
dar ai un pic rabdare te voi lua din nou cu mine la mare
departare de crezi in iubire asta iti doresc

in noaptea nuntii te-astept iubind la mine-n gand
imi plac sa vad arzand rochii de mireasa
si miri calugariti plecand de-acasa

spuneam de go ca-i un joc de iubire ori ca o expeditie de cucerire
te-am amagit sa stii ca-n noaptea zilei ce-a urmat ne-am regasit in pat
fiecare in patul lui citeam ca eros e copilul din flori al afroditei cu ares
dar cand intr-al cronosului tarziu anotimp voi reveni incet si pe furis
cu vorbe ma voi pazi de adevar sa ma-ndragostesc
de-al tau zambet fugar si neincapator
ca o voliera pentru papagalul ce-a spart al iubirii sambure

si-am vrut atunci sa-ti tin inima pe genunchi
- papagalul e-un monstru din jungla ce-mi tine loc de creier -
si-am vrut atunci sa-ti mangai Tampla cu-ale aburului soapte
- are inima un gand din piatra, dorinta unui zeu incas -

mai stii ceva de noi iubito?
asa incepe un imaginar descantec din Anzi
inainte de a cuceri machu picchu simturilor noastre
conquistador al vantului
la marginea padurii ti-am mangaiat culcus

zborul condorilor are culoarea ochilor tai
iar soarele se fastaceste de cate ori rasare
din mana te ce iese din noaptea parului meu
iti spal astrul viselor
fata balaie, fiii soarelui te-ar fi luat zeita
si-abia atunci ar fi disparut toate popoarele hispanice
te-ar fi luat sa cresti femeie in templele lor
si ne-ar fi jertfit pe noi in dreptul urnei tale

am cercetat si spun: incasii te-au visat cu totii intr-o noapte
cand au plecat in cautarea ta le-ai descifrat secretul arborelui de cafea
cel din care creste iubirea de intunericul
in care s-au pierdut cu totii inganand cantecul in care-ti tii ochii
jaguarul cu petele solare venit pedeapsa din zeul lor suprem

- vantul trece – pustiu e templul acum -
la cine mi-a vorbit intaia oara de iubire m-am uitat ca un incas la un cal - am zis ca e un zeu
- zece umbre ai - rasari soarele naincrezator in puterea oamenilor -
sfioasa mi-am ascuns privirea si l-am intrebat de unde si cum a venit

o pasare striga pe stanci
si in durerea noptii
mai luneca o stea in amintirea ta


26ian96 lu’ big sora iubitei poetului care a zis “bine” si-a plecat crezandu-ne nebuni

prologul manualului de schizofrenie empirica a neuroatomului relativ conceptiei arianului de culoare

drama culorilor neimplinite eufemistic in atelierul lu chagall
au revarsat pe panoplia de dendra a rasfatului privirii unui copil de x ani
milionul semiconductorilor galactic rataciti
printre contemporanii concertului brandenburgic
maiestuosi , delasatori si indivizibili cu energia ori masa la patrat al focosului ajuns la maturitate
pateaza incoerenta ciclotronica a materiei adultului resemnat
undeva pe verso acestei pagini gasiti nelamuririle apasatoare ale relatiei voastre cu egoul denaturat al dedublarilor toroidale
niciunde veti ramane contemplativi si critici
la usa acestor cuvinte nu stau preoti si psalmi
in palma ciclovorbelor eul tau se deshidrateaza
la urma urmelor mai bine am bea ceva in sanatatea tuturor..........

Glasul rotilor de tren

Tot asa cum va spuneam am aflat ieri cand ma duceam la serviciu, cum il cheama pe presedintele companiei la care lucrez, ca am mers cu doua sute opt barat si cand am schimbat cu treizeci si opt, soferul a spus: “Lua-v-ar dracu pe toti” si eu am zis ’de ce?’ si el a luat cheia de doua’s’sapte si a zis ’de aia’ si toti am coborat din autobuz si cand il asteptam pe urmatorul a trecut un mort prin fata noastra si o cucoana intepata mi-a explicat: “Pe asta l-a mancat Nelu ala de la voi” si-apoi a coborat popa din taxiu si-a facut o slujba tare frumoasa ca pana la urma ne-am resemnat cu totii ca a fost un om bun si ne-a scurtat programul de lucru cu doua ore ca a zis Tanta ca bine c-a murit saracu’ ca iar aveam de sters praful de pe birou ca eu mi-am pus ascutitoarea pe agenda de lucru si cand vine Nelu in control iar imi face observatie ca nu-s ordonat si eu ii voi spune bine sefu si el va pleca fericit si impacat metafizic ca de aia stau si ma intreb acum cum se face ca nu ma inteleg cu colegii si din implicatia acestui fapt am sa-l aflu si sa-l cunosc pe domnul presedinte ca m-am dus la gara si mi-au spus ca bilete pentru miercuri pot sa iau de la agentia cfr, da’ nu au si cusete de dormit ca eu de aia sufar de claustrofobie da’ numa’ cand mai sunt si altii in compartiment ca mai demult cand ma duceam la Tecuci a urcat de la Liesti nea’ Radu, ca mi-a zis chiar el ca-l cheama asa si cand s-a intors cu fata la geam am vazut o viespe pe ceafa lui si am vrut sa-i spun da’ el a coborat la prima si apoi trenul a mai oprit in Umbraresti, Malu alb si Malu sec unde a venit controlorul atunci si m-a dat jos de la clasa intai la a doua ca n-aveam bilet ca doar am vrut sa cumpar la a-ntaia da’ am mancat o inghetata si nu mi-au mai ajuns banii si-am vrut apoi sa nu mai plec da de acuma ma urnisem cu tot cu tren ca doar n-aveam nicio treaba la Tecuci da’ pe urma am avut ca mi-am amintit acuma ca-mi uitasem atunci banii acasa si-a trebuit sa vin pe jos inapoi ca am citit eu undeva de unu’ da’ nostru care-a plecat din Carta si-a ajuns la Roma unde-a rupt sase perechi de pantofi ca pe atunci nu puteai merge cu nasul si pantofii erau prosti adica oare din ce erau ei facuti te-ntreb eu pe matale ca tare-mi spunea bunicu’: “Ehei, ma duceam la targ c-o pereche si veneam cu alta.” ca pe vremea aia nu era usor in general si tare o mai duceau greu ca pana la urma mi-am zis sa merg cu nasul, ca stiu ce-nseamna asta da nasu’ meu e la Tulucesti ca eu m-am nascut la Baleni, ca atunci cand o sa veniti la mine o sa vedeti ce vie are tata ca el o-ngrijeste de obicei de primavara devreme pana iarna la-nceput ca m-am gandit sa-i duc presedintelui o damigeana de vin d-ala bun ca tata are si mai slab indoit, intreit....inzecit cu apa ca daca vin aia si ne iau inapoi tot ce ne-au luat mai demult? a? ce te faci ba Nelu, zice tata, ca pe mine tot Nelu ma cheama tata si-mi spune: “Ba nu fi prost! Du-te si da la vaca!” si eu il intreb ce si dupa ce vine sa-mi arate stau numai prin dispensare si spitale, ca au dat si la televizor anunt la emisiunea ’Viata satelor’, ca si la noi in sat se urmareste martea ca asa ajunge la noi la caminu’ cultural ca inca nu ne-au pus curent electric ca au venit in sai’j’doi trei lucratori sa ne instaleze stalpii, da’ s-au indragostit de niste fete care culegeau flori din Tulucesti si au plecat, lucratorii, cu tot cu stalpi la Tulucesti si n-au mai venit pe la noi nici macar dupa ce au divortat, ca mi-a zis mie una din ele ca primarul le-a convins sa nu fie proste si eu am intrebat-o de ce si ea a zis ca-mi spune altadata si apoi l-a luat pe Ion de brat, ca venea de la prasit, si-au plecat razand si asa se face ca eu am ramas cu un gust amar in gura.
Ca de aia va rog, spuneti-mi si mie la ce peron e personalul de Faurei, ca nu vreau sa-l pierd pe domnu’ presedinte ca maine-poimaine tot pe el il aleg si am si bani de-ntors acasa ca m-am invatat si n-am mai mancat inghetata...

Zburatorul

Atat de des ma las cuprins de valul amintirilor incat acesta ma ia in cele mai obisnuite situatii ca parca ma vad cum sedeam linistit pe obiectul cu intrebuintare comuna din interiorul toaletei ca tocmai ma certase muierea mea, Florica, ca tare-mi mai stau cu norii-n cap ca doar asa am si cunoscut-o ca pe mine ma duceau parintii la bunici in vacanta ca erau batrani saracii si eu le nasteam zambetul pe buze ca doar i-a spus bunicu’ lu’ tata ba ia-ti plodul ca ma baga in biserica si tata i-a povestit cum a rupt el bataia din Rai si-apoi l-a chemat Safta pana la ea ca avea banana rupta la antena si ea habar nu avea cum se face de nu l-a luat ea de barbat pe tata ca si asa copilarisera pana se maturizasera impreuna de aia l-a dus pe tata bunicu’ la profesionala si Saftica l-a facut pe Costel dupa ce l-a luat pe Nicu lu’ Blegu si toti stiam dinainte ca-i din flori Costel da’ numa’ Nicu zicea c-a fost si el o data barbat adevarat ca uite asa ma leaga o gramada de copilarii de Costel care era mai mare cu zece ani si facea tot ce spuneam euca asa il invatasera ai lui: “S-asculti de el, adica mine, ca-i destept si de la oras” si uite asa mereu ma ajuta sa-mi construiesc deltaplane si termocentrale in chilerul bunicilor. I-am spus ba hai sa zburam si noi si el a avut o intrebare: “Haaa?”, iar eu am zis bine si l-am trimis sa-mi aduca aracii lu’ tat’su si am luat toate cearceafurile lu’ mamaia ca pe urma a vrut sa plece in toata lumea da’ n-a lasat-o bunicu’ ca-i tare batrana si macar daca avea vreo douazeci de ani mai putin ca de-acuma el are un hobby sa prinda mustile cu palma stanga si apoi cu aia dreapta sa le omoare ca vrea sa faca un campionat cu satele din jur... Tot in satele alea m-am dus si eu dupa piese cand i-am construit lu’ bunicu’ termocentrala cu posibilitatea adaptarii unui incubator special de produs muste ca asa am vazut si eu Brigada patru pompieri in actiune da’ apoi m-au si luat de acolo ai mei da’ apoi in anul urmator m-am intors plin de idei umanitare ca vazusem si eu “Razboiul stelelor” si cearceafurile salvate anu’ trecut de bunica tare mi-au prins bine acuma ca am invatat si legea atractiei universale pe care i-am demonstrat-o si lu’ Costel de zicea tot satul ca am descoperit legea lui Newton si cand a cazut bietul Costel de pe casa nu s-a auzit decat un: “Aoleu mamico” si n-a patit nimic deltaplanul ca mai are si acum semnul la cap, Costel, in poza c-a murit atunci da’ si asa nu era bun de nimic decat sa pozeze-n victima si asa visul acesta al omenirii a mai facut o victima iar pe crucea lui scrie: “Cazut un pui / in zborul lui/ haina soarta / l-a luat cu ea.”, asa mi-am dat eu seama ca trebuie inaltime ca sa poti opri in zborul tau gravitatia deci am ajuns pe turla bisericii ca vroiam sa vin acasa cu deltaplanul, in susul Siretului si de aia am zburat numa’ pana la Florica-n curte ca statea langa biserica si mie mi-a placut de ea de cum am vazut-o si de aia s-a oprit deltaplanul la ea in curte ca se bronza si era studenta la Iasi si mi-a spus: “Ba daca ma violezi te spun lu’ tactu” si pe urma nu mai stiu dac am violat-o sau ba, cert este ca am convins-o si pe ea sa zboare si asa se face ca a doua zi a fost tare frumos, se ingalbenise de-acuma frunza din vii si adia un vanticel caldut si dulceag de mi-a dus-o pe Florica pana la Singapore. Din cauza asta a venit militia si l-a luat pe tata la specializare asa mi-a zis mie mama sa spun la copiii din fata blocului si dupa ce-am ajuns si eu pentru prima data la Bucuresti a inceput revolutia ca mi-a zis femeia de serviciu ca nu-mi va merge bine la Bucuresti pentru ca-mi iesise cu golul da’ eu n-am zis decat sarut mana si-am plecat iar dupa ce-am venit acasa si am aflat si eu de ce a fost tot taraboiul ala am primit o vedere cu Florica in care-mi zicea ca m-a vazut la televizor infasurat in drapelul de stat si de aia a revenit la vechile sentimente si la dragostea dintai m-a cerut in casatorie si eu n-am zis nimic ca avea doi copii si uite asa nu stiu cum ma apuca iar dorul de casa... Da’ nu stiu cu ce sa vin... Sa iau cursa Tarom? Aa? Ce spuneti?

1% femei respectiv 5% barbati

Acum patru saptamani cand am plecat de acasa la amicii mei, intr-o joi, imi amintesc foarte bine pentru ca-n ziua precedenta fusese miercuri ori poate vineri, am uitat umbrela acasa. Faptul ar putea sa va surprinda insa am sa va explic intocmai ca si amicilor mei ce motiv m-a absorbit atat de mult incat m-a determina sa plec pe un timp ce-i drept destul de frumos , fara umbrela.
Blocul meu e la cinci minute de cel al prietenilor mei. Locuiesc la parterul blocului cu cinci etaje, care are esplanada vopsita in gri iar la etajul trei exista inca urmele unui incendiu datorat batranelului care a si murit din cauza buteliei. Cum va spuneam, locuiesc la parter intr-un apartament modest cu doua camere si o debara, in care tin patru cutii mari din carton dublu presat prim metoda doublepresare si pe care scrie cu litere mari: “PLIN OIL”.
Uneori ma intreb ce o fi fost in ele dar asta se intampla numai cand trec prin dreptul debaralei care avea un defect la sistemul de inchidere al usii motiv pentru care am si dat-o jos mai demult cand m-am intalnit cu un vecin care m-a intrebat : “Ce faci vecine cu usa aia? Ca si eu am una...”, “O dau jos.” i-am raspuns si el a urcat repede sus ca liftul nu mergea si el statea la primul etaj pe partea cealalat, la strada... Generalul Ion Mihaion se numeste strada, ca mai demult au incercat sa o largeasca ca sa ne puna si noua troleibuze si tramvaie, da’ pe cand sapau a gasit unu o inscriptie veche de-ti era mai mare mila: “Pe aici a trecut...” si mai departe nu se-ntelegea ca fusese arsa de vreme, inscriptia, de veme ce la noi timpul nu-i ca-n alte parti ca uneori ploua si uneori nu ploua. Si eu mi-am zis ca de la ploi se trage stersatura inscriptiei si implicit declararea strazii drept exponat de muzeu fapt concludent-determinativ pentru interzicerea circulatiei, a oricaror reparatii si modernizari. Mai bine ca nu stau pe partea cealalta ca-ntr-una din camere am un pat modern cu noptiera, o masa si un scaun pe care nu l-am folosit decat de patru sau cinci ori si in dreptul caruia troneaza sifonierul al carui lemn se asorteaza cu mileul de pe noptiera peste care am pus intr-o seara o iconita mica, mica pe care n-am cumparat-o mai demult de la o tanti care mergea cu calea lui Dumnezeu prin case si care la inceput nu o vrut sa-mi ia banii zicandu-mi ca eu am calea mea saracu’ de mine si eu am intrebat-o de ce? Si ea a zis “lasa!” si a plecat in cealalta camera de unde nu avea ce sa ia ca eu am pus acolo un fotoliu care sta pe un covor albastru care-mi place mult ca are niste carouri si l-am cumparat intr-o seara cand am iesit cu prietena la plimbare ca doar am intrebat-o daca vrea la film si ea a ridicat din umeri si eu am luat-o de mana si am pupat-o si apoi ea mi-a spus “Uite ce rochie frumoasa!” si eu am impins-o-n magazin si am intrebat-o daca-i place covorul si ea a zis da si eu l-am cumparat. Pe urma insa n-am mai vazut-o ca mi-a zis vanzatoarea ca suntem frumosi si ca ea, prietena mea, plecase inainte sa plateasca rochia si ca ea credea ca noi suntem straini, da’ cum duc eu covorul?, cu minibuzul si i-am dat dreptate acasa sub fotoliu. El fauteuil’ e pozitionat avant le lettre adica biblioteca daca nu stiti franceza in care mi-am pus sperantele si pana la urma am decongestionat de pe taraba unui vanzator de antichitati doua bibelouri.
Unu o fetita care de-atata invarteala i s-a ridicat toata fusta ca eu am vrut pe urma sa o schimb da’ anticarul nu si-a amintit sa-mi fi vandut ceva, si un catel chinezesc ca era tare simpatic si-mi amintesc bine ca apoi in drum spre casa m-am tot gandit ce rase de caini au chinezii ca doar bine stim cu totii ca ei gatesc doar pisicile iar de cum am ajuns acasa m-am chinuit o ora doua sa aranjez cainele in asa fel incat sa nu se uite sub fusta fetitei da’ apoi mi-a venit in minte si am pus catelul la intrare pe policioara pe care numai in mod neconditionat pun si cheile ca-mi place sa privesc asa la el cum imi mai pazeste cheile dragalasu’ de el si fetita am distribuit-o-n dreptul evenimentelor din decembrie optzesnoua care sta langa ’Crima si pedeapsa’ iar in partea de dinnapoia fetitei am pus ’Fecioara din Orleans’ ca mie tare mi-au desfatat uimirea... da’ asa-s eu nu ca altii nu-s indiscret cu mine ca sa va spui acu’ patru saptamani nimic nu s-a-ntamplat, da’ a doua zi m-am trezit ca de altfel orice om si m-am imbracat sa ma duc la amicii mei care stau la cinci minute de blocul meu am uitat sa va spui ca mi-s in curatenie va rog scuzati deranjul... si dupa ce am incaltat piciorul drept l-am incaltat si pe cel stang ca doar n-oi fi handicapat. Cautand din priviri umbrela pe revista ’LUXmag’, trag o tara cu privirea pe rubrica – doar un sex sa-ti arat – unde vad ceva de ma-ncremenesc tare, daa tare nenicule, cica citez statisticile fac amor pe wc-u: 1% femei si 5% barbati. Adica cum te-ntreb eu pe matale care ai parte, aia 4% barbati cum se descurca? ha?
Si d’aia tare te rog explica-mi si mie ca m-asteapta prietenii cu datoria. Te pup dulce si bafta-n viata.

Nosferatu lacrimand pe prima pagina

suma tuturor adagio-urilor fiintelor prelinse
sub catapeteasma creditelor doar cu buletinul
e egala cu infinitu

pe marginea neotordoxiei un arab aproape mort
admira extaziat evreii inzestrati aproape americaneste
dincolo de ea comentori scoliti aplauda indiferent

uitate in oglinda frigului spiritual
ai uitat echivocul focului la-ntamplare

plictisit si egoist nosferu simuland demisia
plange capitalist...

Archivio blog