Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

Exibiliantul loc numit Solaris

mitena totemului conturand profilul castelanului
prezentului radiant cu firescul,
desavarsind albele maini tremurate
de adierea noptii sub cele doua luni din aria iubitei…

inghetand insomniei

versul

reconceput din proximitatea realitatilor inocente
si dezvelite conturului infinitelor emulari
pulsate inimii din fiecare lacuna prilejuita visului tau…

iubire exibilianta cu suflet de om
ai agregat fiorul palpabil
respirat trupescului
prin a gandului zamislire …


.

dervis de arama

cu sufletul nelocuit norului,
dincolo de orizontul intamplarii cafelei in nisipul alb
cu aerul prefacut in sunet cu mult’naintea zambetului…
cate fire de nisip are umbra ta
sub trista atingere a zmeului
pe cerul inrosit de oglinda buzelor
cate picaturi abia soptite ti.au racorit chipul
cand nu inchinai desertului umbra
si unde ai ratacit tu gandul
pe cand urseai drumul drept…

oaza iluziei cu delfini abstracti
fuge ispitei cu setea morganei...


.

La brat cu sinele prin mordor

Pe poteca luminii, radianta anticamerei visului tau,
doi cai nechezand a culoare rasfirata
in spectrul muzicii cuprinse’n diafragma calcaiului,
au plecat sa ne’amageasca urmele …
la imbinarea carora, timpul cu gust de eucalipt sforaia sunetului,
curcubeul rastignit pe coridorul soaptelor…

cu fiorul privirii ratacite’n fosnetul iubirii …
iubire cu iz aramaic peste a carei echimoze
felinarul lacrimilor susura gotic.

Emisarul elvishilor la curtea neomului
veghind patima umbrei, amirosind ipotenuza
intr-o perpendicularitate excomunicata’n iazul desertaciunilor diurne
ingana Requiem-ul pleoapei mute,
clatinand izvorul sarat cu ploaia infiorata luminilor arse’n albele globule pe masa tacerii

la ceas de nesfarsire un cluster rebel
deghizat in esafod, darui ruinei
chipul si asemanarea sa


.

Resurrezione

Sull’orlo delle labbra
Quattro gabbiani e un corvo
Nell’occhio del pesce
Via Crucis


.

heliomorfologia bicontextuala a vortexului multidimensional

Elipsa rozariana, tanguita cutiei vorbelor,
subestimata ascendentului conceptual al colapsului,
nestatornicita desclestarii de tarmul decalogului
si conturata bronzului ideilor
tinde cu pasi colorati inuman
catre coliba privirii matriceale.

Miriapodul valurilor emasculate feeric
la intalnirea contemplativului cu agresivul tocului blond
lasa adn-ului din oglinda locului geometric quadridimensional
ecoul criogenat cu gust de mare.

Cata risipa inoculata efervescentei illuminate de cateterul cosmogonic al moriei tunetului ...


.

Radon, din a gandului tampla

Cand era mic, cerul, dorea sa se faca curcubeu
Apoi a atins tampla amurgului cu nodul calcaiului,
Sfasiind lacrimi

Cand era mic,timpul,dorea sa se faca eclipsa
Apoi a tainuit demiurgului noaptea dinspre maslinii de soare,
Sub aripa cu chip de nezeu

Cand era mic infinitul,dorea sa fie incredibil de precis
Apoi a marinimit izvorul de culoare,soptind egretelor tacerea
Prin lumina intunericului dintre pleoape


.

Fiind copil paduri cutreieram ...

Mi-aduc bine aminte ca de cate ori venea circul la noi in oras, tare ma mai bucuram. Daaaa. Odata, cand stateam la coada la bilete cineva din spatele meu mi-a cerut un foc. Eu i-am zis ca nu fumez, el a zis “bine” si a plecat sa-si aprinda tigara, iar cand s-a intors a facut lumea scandal ca se baga la mijloc. Atunci el m-a intrebat pe mine daca nu fusese acolo. Eu i-am spus ca n-am foc, iar el atunci a vrut sa-mi scoata ceva din ochi. Dar din nefericire a sarit lumea pe el, ca molesteaza copiii. Dar nici el nu s-a lasat mai prejos, ca le-a explicat ceva despre zei, de unde mi-am dat seama ca era tare invatat. Si mi-a explicat si mie cum am sa vad eu asa….candva. Tare m-am mai bucurat, incat nu am mai intrat la circ si am plecat pe jos spre faleza. Ca la noi se vede tare frumos pe faleza. Si e atata liniste. Am trecut odata si am intalnit o tipa mishto, care s-a oprit si m-a intrebat daca eu sunt Cristi. Am dat din cap si am raspuns: "hiiiiii?" Ea m-a mai intrebat: “dar cine esti?”. I-am raspuns, ea n-a spus decat: "aaaaa" si a plecat in aceeasi directie cu mine, ca l-a un moment dat s-a oprit si cand s-a uitat inapoi a luat-o la fuga, ca m-am speriat si eu si am fugit amandoi, asa, pana cand a venit un domn bine la mine si mi-a aruncat: “Nu-ti e rusine, magarule?”. Eu, nestiind ce sa-i spun, i-am zis ca nu. Ca dovada ca i-a placut raspunsul meu a dorit sa-mi scoata ceva din ochi, dar dupa ce mi-a spart ochelarii, mi-a zis ca el nu se pune cu haimanalele si eu i-am raspuns ca nici eu si iar a vrut sa-mi scoata ceva din ochi. Dar probabil nu era usor de mana, ca mi-au dat lacrimile. Si atunci tocmai trecea o tanti pe strada si l-a facut bou pe domnul ala. El i-a raspuns ca-i o stricata, si a plecat. Dar mie nu mi s-a parut stricata ca mirosea tare frumos. Si m-a luat de mana, la ea acasa, ca era singura saraca, si mi-a dat sa mananc , apoi m-a spalat si m-a intrebat, dupa o saptamana, al cui sunt. Iar dupa ce nu i-am spus, m-a dus la o colega de-a ei, care m-a tinut pana marti, cand i-am spus ca vreau la circ. Atunci ea m-a luat de mana si m-a invatat sa cant prin autobuze. Dar intr-o zi a venit unu’ mai mare la mine si mi-a explicat frumos si repede ca ala e sectorul lui, dupa care a vrut sa-si curete bocancii cu pantalonii mei, dar eu n-am vrut si lumea a inceput sa faca scandal, ca astia din guvern nu ne educa. Eu nu stiu ce-i aia, dar s-a oprit un batranel sa ne explice. Si cand mergeam la orfelinat s-a gasit cu Gelu, si s-au dus sa bea o bere, ca Gelu i-a zis: “ba, eu n-am bani”, si mosul: “nici eu”. “Pai ce facem atunci?” . M-am oferit eu sa le dau bani si ei au zis “bine”. Ca asa se face... N-am ajuns niciodata la circ. Acolo, ca mi-a spus mie o fata care stia sa citeasca afise, ca la circ oamenii zboara din gura leului in gura tunului, pana cand moare unul. Si mai sunt acolo caini si elefanti, ca eu n-am habar ce-s aia, dar cand am intrebat-o pe fata a zis ca seamana cu blocurile dar is mult mai mari si mai destepti. Iar cand a chemat-o Gelu de pe partea cealalta a strazii, ea a plecat si a calcat-o masina. Ca m-am convins ca nu e bine sa stii carte ca s-ar putea sa te calce masina. Asa ca va rog, dati-mi si mie bani sa merg la circ, ca pe noi de la camine, toti ne bate...


.

Shemhazai

Archivio blog