Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

instrainand carari spre tine

asa cuminti stau sangerand spinii…
in racoarea tacerii tale
incat apa norilor plangand secetos…
coboara vitraliul mut spre iazul dezvelit
de catrenul pagan iubirii…

prezis de sarutul stapan
in aerul trupescului vis…

incalecat rasaritului din inima sangelui
pentru asasinarea inversa,
ochilor plasmuiti de jarul
orchestrat abrupt in varful sunetului sagetii…

in gand miezul apei tremurand
strange la piept promisiunea…

vantul va dansa navalitor concavul ierbii
far’de verdele
daruit sfios doar tie…


.

6 commenti:

29 decembrie ha detto...

ar trebui sa scrii o carte...

von stroeberg ha detto...

:)

anca ha detto...

Inca din minutul -1...asa cum ii sta bine oricarei povesti a Clipei ..a inceput sa ploua. Drept care stau uda pana la pielea gandului...si-ti storc poemul de seva: " far'de verdele daruit sfios doar tie"...
29 propune...io aprob pozitiv:)) poate asa imi dai un motiv sa-ti daruiesc "Apa de Ploaie"...:)

von stroeberg ha detto...

:)
...
pai... motive nu gasim noi...?
...
:-*

anca ha detto...

..pai imi ploua in cafea...:)

http://www.youtube.com/watch?v=s0XW-GkiQ7U
:-*

von stroeberg ha detto...

:)) ....
incredibil....
ploaia ar fi mandra...
:-*

Archivio blog