emancipand vocale

Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

cantand la ukulele

ce.ai sa te faci
doamne
cand n.o sa mai fiu…
cand n.o sa te mai ignor…
cand n.o sa.ti mai pandesc umbra
ori cand n.o sa.ti mai cersesc clipa…

ce.ai sa te faci
doamne
cand nu voi mai avea nume
si vei surzi de.atata liniste

ce.ai sa te faci
doamne
cand nu vei mai simti
muza prin tampla mea
si vei fi orb de iubire

ce.ai sa te faci cu lipsa zbuciumului
dintre ura si iubire
si cum vei enumera timpul
fara strigatul din mine...

PROBABIL O SA MA FAC
IN SFARSIT BINE
SI.AM SA FUG IN LUME
CANTAND LA UKULELE

.

cercetatori au descoperit joi un fragment radio aproape inteligent provenind din zodia ophiucus de pe langa nebuloasa obscura ras alhague

“in pleoapa vitraliului
monotonia orei faurind ceasului
taceri ascunse privirii tale
cu  aer calm imbratisezi
vidul in neant
teorie comuna dealtfel
secolelor masurate azi
de galopul copitelor
in al caror colb timpul
ne prezinta..surdina turnului
pe cand ceata citita din ascunzisul
gandului clopotit alb
cu marginea sunetului
hexazecimal smaltuita
strajuind barbar
convalescenta unui
labirint de stele
tradus din limbaj nestiut
in cuvinte supraponderale
in spatii conjuncturale
si.n echivocul spiralat
al buclelor tale...
sta intreband calatorii
cu acelasi aer felin…
cate sarutari incap o secunda?
si cata transparenta daruiesti pasului
cand iti inlocuieste drumul?
ca si cum ai fi aievea
ca si cum ai fi…
ca si ieri…
in pleoapa vitraliului
monotonia…”

.

intre doua vesnicii poate cineva deslusi oglinda verbului stingher

in causul palmei avea sa nasca un izvor…
inundator de ganduri
prin spatele viselor
avea sa se deschida usa…
peste a carei umbra
fuga noastra in pasi de lespezi
coborand caravanele iluziei
dinspre ghiocul apei
spre tacerea clintita soarelui
profetind
dincolo de imaginar
vremea unui calaret…
aducator de vesti
care grabit
striga.va spre noi

‘mergeti la stavilar
uimirea sta sa inunde…’

mai e timp …
iti voi ocroti umbra

mai e timp…
imi vei saruta tampla

mai e timp…

zari valul
umbra noastra clipind
si ferecandu.si ochii in graba
abandona silueta iubirii…
azi
fara umbra
noi...
nu mai stim …


mai e timp?


.