Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

dreamer

vidul prototipului meditativ iluminat paralel cu sfericitatea derizorie ghindelor

dimineata m.a trezit din corzile oglinzii, o fi fost adevarul aparentei, care reflecta elicoidal dincolo de poalele vederii surghiunul unei banci din strada veche ce.si apleca educat menirea doar umbrei elucidate jurului sau, fara a evalua, a judeca, a da nume… aproape fara a urma cararile intortocheate iluziei… numai asa  punctul de tacere, treptat, poate deveni un patrat  din radicalul speculativ al realitatii relatate… grabei detasate drumului  fara atributul refluxului specificat in manualul de instructiuni al cararii  … asa ca am ramas mai subtire si mai imaterial, pana cand am trezit suspiciuni fortei aparent infiintate, cumva fara vectori palpabili, din a carei asteptare m.am ridicat si am inceput sa umblu…

in alta zi…

ca asta era compromisa…

.

despre dor intr-o doara

faunlet






virtualizarea echilibrului in ajunul lumii pare trista insa afara nu ploua...


din soapta pietrei
viteza uriasului dedus  
colorand timpanului 
fuga din gand
spre umbra numerelor... 
adunate capcaunului
triumfator pe luciul oglinzii lacrimand...
in a carei varsta negand 
umbra ta prada cuvantului
coboara aleator gustul pictat pe lemn...

si astfel in marginea ferestrei 
randunica nedumerita tace apoteotic
chiar in fata tremuratului paianjen 
peste al carui aer 
timpul sta sa se petreaca
opintind penita 
cu zambete egal decupate 
din miristea de mai sus 
peste limitele intunericului...

insa o pata priveste o fetita
avand o.ntrebare si o cutie
in care jumatate de raspuns
tine de urat resturilor devotate
cautarilor ferecate ieri...

.

nu eram delfini si de aceea 9 ne era odihna transparenta memoriei

Jesse Cook - Air





cumpana curcubeului tainuind tacut
decoloratul asfintit
in urma lui a ramas locul cuvintelor
asa rabdator asteptand nemiscarea
sa se aseze in cuvant ...

unde...
ai sa aduni scaderile de.o viata...

asemenea,
rostitoarea tandretii
in bataia ploii spre departarea
timpului inoculat melancoliei
exasperand tacerea
sub umbra renuntarilor ...

unde...
am sa impart tacerile de.o noapte

aici vor obosi privirile
peste mirosul incremenit in brad
catre frunzisul innegurat
pervazului somnoros trairilor
irosite tuturor anapoda...

unde...

au sovait trairile de.o soapta ...


.

pasul nu stie ca e pas pana cand nu.si paseste cuvantul



Jesse Cook - Parasol





"Islamul spune că, în ziua neclintită a Judecăţii, oricine va fi plăsmuit cîndva chipul vreunei făpturi vieţuitoare se va trezi o dată cu făptuirea sa, şi va primi porunca de a o însufleţi, şi nu va izbuti s-o facă, şi va fi azvîrlit, cu ea împreună, în flăcările osîndei"
                                                                                              JLB





mi se parea ca
somnul foloseste
timpul ca sa.si regaseasca
palmele siroind herghelii
la al caror fior rascumparat
pescarii clepsidrelor
impiedicand picaturilor
sa.si cunoasca sensul sovait
erau doar locuitorii
marginii umbrite aievea
golului tau
...
din chilie umezeala pasilor
o masor in lumeni...
lumenii in soapte...
pe a caror spinare
imi despletesti plapand
revenirea tematoare
oglindita cumva absurd
iluziei precaute zorilor

la umbra apei
luciul tine.n spatele muntilor
ratacirile atat de vorbarete
incat numele talmacirii
apasa aerul printre aripile subtilitatilor
rarefiind secundelor
cremenea orizontului incuviintat
din coltul zambetului tau...

.

about time

rob costlow











Archivio blog