Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

u


pasilor despletiti inutil...


dimineata
dau umerii norului
silabisind pescarusilor
ploaia marginimii timpului
clipind sarutului caprui...
despartirea de sine

ce voce ti.ai dori nepasare?
cu ce val din mare
ai melancoliza pantecului...
orbirea tuturor?

semiintunericul negru
ar fi pionului nebun
pasunea fugita caprioarelor
in zambetul inselat asteptarii...
insa
tu
calatoare indulgenta
ne mangai obrazului drept
soptind rezemata de soarta
lui ipsilon indus...
egalul aproximat
al radicalului convins de noapte
renegarii tulburatoare
din susurul dansului …

asa insa
ramanem dumbrava eroticului
si a incapacitatii chihlimbarului sterp
de a onora medieval
fluctuatia concretului...

las latratului calatoria genelor si gustul mersului descult de soare




faun e numele ursit
cand ploua dintr.o icoana
faradelege noima
sarutului induplecat diminetii
pe aripa temeiului dispretuind
triumful tresarit
chipului tau...
adrenalina in causul primaverii
in primul rand au asezat
podgoriile din fluturi
saltimbanci stravezii prin mare
ascultand imperecherea visului
cu muscatura pasilor
din greselile spovedite
derivei lui maine
spre trovantul
regasitei intrebari
picurata lacului
cu vazduhul lebedelor
sprijinitoarea fricii in zei
...
tu...
vei fi parfumul predestinat
te vei numi tei
si vei canta
muzica ondulata a greierilor

sarutul... rasad printre degetele noptii cu povesti


te nasti
ragusind urmele strainului gopo
ca asternut pleoapelor
vestea umbrei e ultimul miracol

cresti
pazind berzelor
speriatul cantec de noapte
ca sa.ti semeni spinii
caraus de ochi
pescuitului noroc
in colbul
terifiantului desen
lasat strain
pe spatarul orgoliului
in doua... trei cuviinte...

adulta
ridici privirea
la indemnul sirenei
cu sare deloc alba
si vin rosu obscur
...
langa stea ai ramas fericitul loc de umbra
...
ai pe masa un pahar
il imiti pe johnny raducanu
asternuta pasului din covor
in marginea pastelului sonor
cu prispa retinei
pridvor zmeului
trait halucinant
concentricului paianjen echinoctial

ieri
sub clape firave
din coridorul fredonat picaturii
ai chef sa schimbi marea
pe cuvinte uscate
carate anapoda lenesului dezvelit
in iarba timorata,
neinteleasa prozaica
deschizi poarta interzisa
si te.ndupleci frenetic
ieftin spre degeaba...

pe argintii din aluminiu
se nasc ingerii
impliniti dusmanilor ...






aproape matematic







trei

undeva corul aplauda acordeonul
din metal neclopotit
aparea un elan timorat
cu aceiasi iluzie a lungimilor de unda


sapte

la est gandul compozitorului
taie cremenea
pe sudul prostituat al poeziei
taie carnea vie
cu muzica lui jean moscopol
indulcind neantul pret de nicaieri

 
unu

asa un pian depresiv am
asa ... o cadere...
are linistea strigand
in numele tacerii
tatuajul bilunar
cu trupul celuilalt copil
nemainumarand
albul ochilor destin
inzestrati cu cer in pas de deux
carmin si vesel ca un tei
sprijinit muzei ciocanitoare
acolo vor nazui umbrele muntilor pacatosi


sase

ma uit spre tacere
rup un desen din ea
si.ti asez odihna pe pleoapa muta
odata cu copita spasita virtuos
degetelor tale


opt

acum ai...
asa...
niste valuri in ochi
incat mi.e teama sa trimit vulturul
spre neant
daca.mi aduce infinitul gol?


zero

te rezemi de piatra cu tot
inlauntrul meu
cantat onestului fa minor


echivoc din cinci

un dans marin pe cerul gurilor noastre
mirosind a liniste
taci ochii
cu presimtirea lenesa
umbrita
vocii zapezii


aproape doi

mirosul, apa si ideea
tamaduind gandului trecerea...
prea repede...
prea repede... pentru o epopee


ca si unu

am luat tacerea ta
am aseazat.o in inima raului
cu viteza soaptei sprijinite
pe limanul parerilor
cu ochi de crustaceu
si gust linistit de poem ateu
mi.am inlantuit mrejele nelalocului zambit
si ai ...






emulgatór







uite aici pilatul universului
lasa.ti umbra sa.ti pazeasca tacerea
coboara.ti treptele.n degete
pana la apusul arpegiului
iar daca nu...
uita.ti oglinda admiratoare
spasita mersului nuc
aidoma somnului nedesenat
din gandul lupului ranit cu soapte
...
tu nu ai gandul pianului
rezemat de obrazul paharului
cu gust inclestat si aspru
de paleta vinului...
...
ai pastrat
doar consoanele mijite
piciorului clestar prelins
cu zambet strengar
ce fuge... fuge...
...
in adagio tampla rezemata
mirand nelinistea dintre sunete
incat tacerii ii lesina curajul
si intra.n pian
virtuos si subtil
precum muntii din seninul
conturului tau
daruit neantului
ramas singurul nud trait
...
in intuneric palma ta,
imbratisand tacerea mea
deznoada visul speriat de
glumele unui cer despletit
treptelor coborate din dimensional
spre toamna povestii
desenate fericit curcubeului
dintre ochii tai lipsiti... mie...
...
un inger lipsit de sine
vegheaza tacerii mirosul tau...
imi innod dorul petrecandu.i fuga
spre izvorul adhoc prelins
ieri in ochii gandului ruga
...
atata liniste framanta pianul
cu aerul tau plapand ursit calcanului... :
aici adapostim o planeta
hai sa ne murim universal
in baza lui phi pe doi”
...
si.n surasul mareelor
un cobzar grabit
striga luminii
nenumirile noastre
cu o clipire nemaistiuta
respirata dincolo de pretutindeni...
spre timp...
...
se spune ca ar fi trait
vesnic ferecati in nimic...
desi adn-ul staruia sublim...


doua cercuri concentrice nu duc nicaieri... da' nici nu e nevoie


aerul crescut in iarba                                                                  cum tace aerul dintre nori
ploua,                                                                                          cu toate vocile cuvintelor
aproape fara nor                                                                        cum taie cuvantul umbra zorilor
cu toate vocile cuvintelor                                                             cu toata lumea privirilor
umbrind invers urcusul alb                                                      cum inchide lumina pleoapa clipei
de toata lumea privirilor...                                                            cu toata nelinistea uitarii

tu inchizi clipa                                                                         cum seamana inertia tacerii
in pleoapa luminii                                                                       cu toate sonetele mute
cu staruinta nelinistii                                                                   cum nu e azi si maine
tainuid din timp inertia gandului
sub lespedea sonetelor mute                                                     in patima talmacirilor noastre

                                                             asa cum
                                                       nici azi...nici acolo
                                                     staruie ecoul timbrului
                                                   locuit agale de tunetul ud


imaginaerum

what you see is what you hear

Archivio blog