Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

42

dezbrac aripile
impotriva curentului
pleoapelor desprinse
la intrarea lacrimilor
in ochi…

duc mana
printre picaturi
iti ating cuvantul aerului
zambit desenului ud…
caruia
nu.i vezi respiratia
din care exist…

nascocind cerul
implinit intre stele
misterul mangaierii viului
din care curge vinul
ramas ultimelor clipe
scrise cu tampla noptii
rasaritului din noi…

azi,
toamna va sterge
cadenta cumpatului
pictata fugind
trena sufletului
din 21 in 42

.

4 commenti:

anca ha detto...

:)

von stroeberg ha detto...

zambetul...
42
...de incertitudini standardizate armonicii oscilante...
:))
... conform
STAS 2848-89
...si care fie vorba.ntre noi oricum... tinde spre zero...
:)
:-*

anca ha detto...

aud nenascutii nenascuti..:)

von stroeberg ha detto...

io rataceam doar intr.o ureche...
in cealalta nu stiu... :))

http://www.youtube.com/watch?v=hlh6Mgx21ew&feature=feedrec_grec_index


ar trebui tradusa
da' nu de mine...
:)

Archivio blog