aerul
crescut in iarba
cum tace aerul dintre nori
ploua,
cu toate vocile cuvintelor
aproape
fara nor
cum taie cuvantul umbra zorilor
cu
toate vocile cuvintelor
cu toata lumea privirilor
umbrind
invers urcusul alb cum
inchide lumina pleoapa clipei
de
toata lumea privirilor...
cu toata nelinistea uitarii
tu
inchizi clipa
cum seamana inertia tacerii
in
pleoapa luminii
cu toate sonetele mute
cu
staruinta nelinistii
cum nu e azi si maine
tainuid
din timp inertia gandului
sub
lespedea sonetelor mute in
patima talmacirilor noastre
asa
cum
nici
azi...nici acolo
staruie
ecoul timbrului
locuit
agale de tunetul ud
1 commento:
:)
Posta un commento