Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

aproape matematic







trei

undeva corul aplauda acordeonul
din metal neclopotit
aparea un elan timorat
cu aceiasi iluzie a lungimilor de unda


sapte

la est gandul compozitorului
taie cremenea
pe sudul prostituat al poeziei
taie carnea vie
cu muzica lui jean moscopol
indulcind neantul pret de nicaieri

 
unu

asa un pian depresiv am
asa ... o cadere...
are linistea strigand
in numele tacerii
tatuajul bilunar
cu trupul celuilalt copil
nemainumarand
albul ochilor destin
inzestrati cu cer in pas de deux
carmin si vesel ca un tei
sprijinit muzei ciocanitoare
acolo vor nazui umbrele muntilor pacatosi


sase

ma uit spre tacere
rup un desen din ea
si.ti asez odihna pe pleoapa muta
odata cu copita spasita virtuos
degetelor tale


opt

acum ai...
asa...
niste valuri in ochi
incat mi.e teama sa trimit vulturul
spre neant
daca.mi aduce infinitul gol?


zero

te rezemi de piatra cu tot
inlauntrul meu
cantat onestului fa minor


echivoc din cinci

un dans marin pe cerul gurilor noastre
mirosind a liniste
taci ochii
cu presimtirea lenesa
umbrita
vocii zapezii


aproape doi

mirosul, apa si ideea
tamaduind gandului trecerea...
prea repede...
prea repede... pentru o epopee


ca si unu

am luat tacerea ta
am aseazat.o in inima raului
cu viteza soaptei sprijinite
pe limanul parerilor
cu ochi de crustaceu
si gust linistit de poem ateu
mi.am inlantuit mrejele nelalocului zambit
si ai ...






Nessun commento: