Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

pasilor despletiti inutil...


dimineata
dau umerii norului
silabisind pescarusilor
ploaia marginimii timpului
clipind sarutului caprui...
despartirea de sine

ce voce ti.ai dori nepasare?
cu ce val din mare
ai melancoliza pantecului...
orbirea tuturor?

semiintunericul negru
ar fi pionului nebun
pasunea fugita caprioarelor
in zambetul inselat asteptarii...
insa
tu
calatoare indulgenta
ne mangai obrazului drept
soptind rezemata de soarta
lui ipsilon indus...
egalul aproximat
al radicalului convins de noapte
renegarii tulburatoare
din susurul dansului …

asa insa
ramanem dumbrava eroticului
si a incapacitatii chihlimbarului sterp
de a onora medieval
fluctuatia concretului...

Nessun commento: