Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

emulgatór







uite aici pilatul universului
lasa.ti umbra sa.ti pazeasca tacerea
coboara.ti treptele.n degete
pana la apusul arpegiului
iar daca nu...
uita.ti oglinda admiratoare
spasita mersului nuc
aidoma somnului nedesenat
din gandul lupului ranit cu soapte
...
tu nu ai gandul pianului
rezemat de obrazul paharului
cu gust inclestat si aspru
de paleta vinului...
...
ai pastrat
doar consoanele mijite
piciorului clestar prelins
cu zambet strengar
ce fuge... fuge...
...
in adagio tampla rezemata
mirand nelinistea dintre sunete
incat tacerii ii lesina curajul
si intra.n pian
virtuos si subtil
precum muntii din seninul
conturului tau
daruit neantului
ramas singurul nud trait
...
in intuneric palma ta,
imbratisand tacerea mea
deznoada visul speriat de
glumele unui cer despletit
treptelor coborate din dimensional
spre toamna povestii
desenate fericit curcubeului
dintre ochii tai lipsiti... mie...
...
un inger lipsit de sine
vegheaza tacerii mirosul tau...
imi innod dorul petrecandu.i fuga
spre izvorul adhoc prelins
ieri in ochii gandului ruga
...
atata liniste framanta pianul
cu aerul tau plapand ursit calcanului... :
aici adapostim o planeta
hai sa ne murim universal
in baza lui phi pe doi”
...
si.n surasul mareelor
un cobzar grabit
striga luminii
nenumirile noastre
cu o clipire nemaistiuta
respirata dincolo de pretutindeni...
spre timp...
...
se spune ca ar fi trait
vesnic ferecati in nimic...
desi adn-ul staruia sublim...


Nessun commento: