Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

doua cercuri concentrice nu duc nicaieri... da' nici nu e nevoie


aerul crescut in iarba                                                                  cum tace aerul dintre nori
ploua,                                                                                          cu toate vocile cuvintelor
aproape fara nor                                                                        cum taie cuvantul umbra zorilor
cu toate vocile cuvintelor                                                             cu toata lumea privirilor
umbrind invers urcusul alb                                                      cum inchide lumina pleoapa clipei
de toata lumea privirilor...                                                            cu toata nelinistea uitarii

tu inchizi clipa                                                                         cum seamana inertia tacerii
in pleoapa luminii                                                                       cu toate sonetele mute
cu staruinta nelinistii                                                                   cum nu e azi si maine
tainuid din timp inertia gandului
sub lespedea sonetelor mute                                                     in patima talmacirilor noastre

                                                             asa cum
                                                       nici azi...nici acolo
                                                     staruie ecoul timbrului
                                                   locuit agale de tunetul ud