Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!
pasilor despletiti inutil...
dimineata
dau umerii
norului
silabisind
pescarusilor
ploaia
marginimii timpului
clipind
sarutului caprui...
despartirea
de sine
ce voce
ti.ai dori nepasare?
cu ce val
din mare
ai
melancoliza pantecului...
orbirea
tuturor?
semiintunericul
negru
ar fi
pionului nebun
pasunea
fugita caprioarelor
in
zambetul inselat asteptarii...
insa
tu
calatoare
indulgenta
ne mangai
obrazului drept
soptind
rezemata de soarta
lui
ipsilon indus...
egalul
aproximat
al
radicalului convins de noapte
renegarii
tulburatoare
din
susurul dansului …
asa insa
ramanem
dumbrava eroticului
si a
incapacitatii chihlimbarului sterp
de a onora
medieval
fluctuatia
concretului...
las latratului calatoria genelor si gustul mersului descult de soare
faun e
numele ursit
cand ploua
dintr.o icoana
faradelege
noima
sarutului
induplecat diminetii
pe aripa
temeiului dispretuind
triumful
tresarit
chipului
tau...
adrenalina
in causul primaverii
…
in primul
rand au asezat
podgoriile
din fluturi
saltimbanci
stravezii prin mare
ascultand
imperecherea visului
cu
muscatura pasilor
din
greselile spovedite
derivei
lui maine
spre
trovantul
regasitei
intrebari
picurata
lacului
cu
vazduhul lebedelor
sprijinitoarea
fricii in zei
...
tu...
vei fi
parfumul predestinat
te vei
numi tei
si vei
canta
muzica
ondulata a greierilor
sarutul... rasad printre degetele noptii cu povesti
te
nasti
ragusind
urmele strainului gopo
ca
asternut pleoapelor
vestea
umbrei e ultimul miracol
cresti
pazind
berzelor
speriatul
cantec de noapte
ca
sa.ti semeni spinii
caraus
de ochi
pescuitului
noroc
in
colbul
terifiantului
desen
lasat
strain
pe
spatarul orgoliului
in
doua... trei cuviinte...
adulta
ridici
privirea
la
indemnul sirenei
cu
sare deloc alba
si
vin rosu obscur
...
langa
stea ai ramas fericitul loc de umbra
...
ai
pe masa un pahar
il
imiti pe johnny raducanu
asternuta
pasului din covor
in
marginea pastelului sonor
cu
prispa retinei
pridvor
zmeului
trait
halucinant
concentricului
paianjen echinoctial
ieri
sub
clape firave
din
coridorul fredonat picaturii
ai
chef sa schimbi marea
pe
cuvinte uscate
carate
anapoda lenesului dezvelit
in
iarba timorata,
neinteleasa
prozaica
deschizi
poarta interzisa
si
te.ndupleci frenetic
ieftin
spre degeaba...
pe
argintii din aluminiu
se
nasc ingerii
impliniti
dusmanilor ...
aproape matematic
trei
undeva
corul aplauda acordeonul
din
metal neclopotit
aparea
un elan timorat
cu
aceiasi iluzie a lungimilor de unda
sapte
la
est gandul compozitorului
taie
cremenea
pe
sudul prostituat al poeziei
taie
carnea vie
cu
muzica lui jean moscopol
indulcind
neantul pret de nicaieri
unu
asa
un pian depresiv am
asa
... o cadere...
are
linistea strigand
in
numele tacerii
tatuajul
bilunar
cu
trupul celuilalt copil
nemainumarand
albul
ochilor destin
inzestrati
cu cer in pas de deux
carmin
si vesel ca un tei
sprijinit
muzei ciocanitoare
acolo
vor nazui umbrele muntilor pacatosi
sase
ma
uit spre tacere
rup
un desen din ea
si.ti
asez odihna pe pleoapa muta
odata
cu copita spasita virtuos
degetelor
tale
opt
acum
ai...
asa...
niste
valuri in ochi
incat
mi.e teama sa trimit vulturul
spre
neant
daca.mi
aduce infinitul gol?
zero
te
rezemi de piatra cu tot
inlauntrul
meu
cantat
onestului fa minor
echivoc
din cinci
un
dans marin pe cerul gurilor noastre
mirosind
a liniste
taci
ochii
cu
presimtirea lenesa
umbrita
vocii
zapezii
aproape
doi
mirosul,
apa si ideea
tamaduind
gandului trecerea...
prea
repede...
prea
repede... pentru o epopee
ca
si unu
am
luat tacerea ta
am
aseazat.o in inima raului
cu
viteza soaptei sprijinite
pe
limanul parerilor
cu
ochi de crustaceu
si
gust linistit de poem ateu
mi.am
inlantuit mrejele nelalocului zambit
si
ai ...
emulgatór
uite
aici pilatul universului
lasa.ti
umbra sa.ti pazeasca tacerea
coboara.ti
treptele.n degete
pana
la apusul arpegiului
iar
daca nu...
uita.ti
oglinda admiratoare
spasita
mersului nuc
aidoma
somnului nedesenat
din
gandul lupului ranit cu soapte
...
tu
nu ai gandul pianului
rezemat
de obrazul paharului
cu
gust inclestat si aspru
de
paleta vinului...
...
ai
pastrat
doar
consoanele mijite
piciorului
clestar prelins
cu
zambet strengar
ce
fuge... fuge...
...
in
adagio tampla rezemata
mirand
nelinistea dintre sunete
incat
tacerii ii lesina curajul
si
intra.n pian
virtuos
si subtil
precum
muntii din seninul
conturului
tau
daruit
neantului
ramas
singurul nud trait
...
in
intuneric palma ta,
imbratisand
tacerea mea
deznoada
visul speriat de
glumele
unui cer despletit
treptelor
coborate din dimensional
spre
toamna povestii
desenate
fericit curcubeului
dintre
ochii tai lipsiti... mie...
...
un
inger lipsit de sine
vegheaza
tacerii mirosul tau...
imi
innod dorul petrecandu.i fuga
spre
izvorul adhoc prelins
ieri
in ochii gandului ruga
...
atata
liniste framanta pianul
cu
aerul tau plapand ursit calcanului... :
“aici
adapostim o planeta
hai
sa ne murim universal
in
baza lui phi pe doi”
...
si.n
surasul mareelor
un
cobzar grabit
striga
luminii
nenumirile
noastre
cu
o clipire nemaistiuta
respirata
dincolo de pretutindeni...
spre
timp...
...
se
spune ca ar fi trait
vesnic
ferecati in nimic...
desi
adn-ul staruia sublim...
doua cercuri concentrice nu duc nicaieri... da' nici nu e nevoie
aerul
crescut in iarba
cum tace aerul dintre nori
ploua,
cu toate vocile cuvintelor
aproape
fara nor
cum taie cuvantul umbra zorilor
cu
toate vocile cuvintelor
cu toata lumea privirilor
umbrind
invers urcusul alb cum
inchide lumina pleoapa clipei
de
toata lumea privirilor...
cu toata nelinistea uitarii
tu
inchizi clipa
cum seamana inertia tacerii
in
pleoapa luminii
cu toate sonetele mute
cu
staruinta nelinistii
cum nu e azi si maine
tainuid
din timp inertia gandului
sub
lespedea sonetelor mute in
patima talmacirilor noastre
asa
cum
nici
azi...nici acolo
staruie
ecoul timbrului
locuit
agale de tunetul ud
Iscriviti a:
Post (Atom)
