1% femei respectiv 5% barbati

Acum patru saptamani cand am plecat de acasa la amicii mei, intr-o joi, imi amintesc foarte bine pentru ca-n ziua precedenta fusese miercuri ori poate vineri, am uitat umbrela acasa. Faptul ar putea sa va surprinda insa am sa va explic intocmai ca si amicilor mei ce motiv m-a absorbit atat de mult incat m-a determina sa plec pe un timp ce-i drept destul de frumos , fara umbrela.
Blocul meu e la cinci minute de cel al prietenilor mei. Locuiesc la parterul blocului cu cinci etaje, care are esplanada vopsita in gri iar la etajul trei exista inca urmele unui incendiu datorat batranelului care a si murit din cauza buteliei. Cum va spuneam, locuiesc la parter intr-un apartament modest cu doua camere si o debara, in care tin patru cutii mari din carton dublu presat prim metoda doublepresare si pe care scrie cu litere mari: “PLIN OIL”.
Uneori ma intreb ce o fi fost in ele dar asta se intampla numai cand trec prin dreptul debaralei care avea un defect la sistemul de inchidere al usii motiv pentru care am si dat-o jos mai demult cand m-am intalnit cu un vecin care m-a intrebat : “Ce faci vecine cu usa aia? Ca si eu am una...”, “O dau jos.” i-am raspuns si el a urcat repede sus ca liftul nu mergea si el statea la primul etaj pe partea cealalat, la strada... Generalul Ion Mihaion se numeste strada, ca mai demult au incercat sa o largeasca ca sa ne puna si noua troleibuze si tramvaie, da’ pe cand sapau a gasit unu o inscriptie veche de-ti era mai mare mila: “Pe aici a trecut...” si mai departe nu se-ntelegea ca fusese arsa de vreme, inscriptia, de veme ce la noi timpul nu-i ca-n alte parti ca uneori ploua si uneori nu ploua. Si eu mi-am zis ca de la ploi se trage stersatura inscriptiei si implicit declararea strazii drept exponat de muzeu fapt concludent-determinativ pentru interzicerea circulatiei, a oricaror reparatii si modernizari. Mai bine ca nu stau pe partea cealalta ca-ntr-una din camere am un pat modern cu noptiera, o masa si un scaun pe care nu l-am folosit decat de patru sau cinci ori si in dreptul caruia troneaza sifonierul al carui lemn se asorteaza cu mileul de pe noptiera peste care am pus intr-o seara o iconita mica, mica pe care n-am cumparat-o mai demult de la o tanti care mergea cu calea lui Dumnezeu prin case si care la inceput nu o vrut sa-mi ia banii zicandu-mi ca eu am calea mea saracu’ de mine si eu am intrebat-o de ce? Si ea a zis “lasa!” si a plecat in cealalta camera de unde nu avea ce sa ia ca eu am pus acolo un fotoliu care sta pe un covor albastru care-mi place mult ca are niste carouri si l-am cumparat intr-o seara cand am iesit cu prietena la plimbare ca doar am intrebat-o daca vrea la film si ea a ridicat din umeri si eu am luat-o de mana si am pupat-o si apoi ea mi-a spus “Uite ce rochie frumoasa!” si eu am impins-o-n magazin si am intrebat-o daca-i place covorul si ea a zis da si eu l-am cumparat. Pe urma insa n-am mai vazut-o ca mi-a zis vanzatoarea ca suntem frumosi si ca ea, prietena mea, plecase inainte sa plateasca rochia si ca ea credea ca noi suntem straini, da’ cum duc eu covorul?, cu minibuzul si i-am dat dreptate acasa sub fotoliu. El fauteuil’ e pozitionat avant le lettre adica biblioteca daca nu stiti franceza in care mi-am pus sperantele si pana la urma am decongestionat de pe taraba unui vanzator de antichitati doua bibelouri.
Unu o fetita care de-atata invarteala i s-a ridicat toata fusta ca eu am vrut pe urma sa o schimb da’ anticarul nu si-a amintit sa-mi fi vandut ceva, si un catel chinezesc ca era tare simpatic si-mi amintesc bine ca apoi in drum spre casa m-am tot gandit ce rase de caini au chinezii ca doar bine stim cu totii ca ei gatesc doar pisicile iar de cum am ajuns acasa m-am chinuit o ora doua sa aranjez cainele in asa fel incat sa nu se uite sub fusta fetitei da’ apoi mi-a venit in minte si am pus catelul la intrare pe policioara pe care numai in mod neconditionat pun si cheile ca-mi place sa privesc asa la el cum imi mai pazeste cheile dragalasu’ de el si fetita am distribuit-o-n dreptul evenimentelor din decembrie optzesnoua care sta langa ’Crima si pedeapsa’ iar in partea de dinnapoia fetitei am pus ’Fecioara din Orleans’ ca mie tare mi-au desfatat uimirea... da’ asa-s eu nu ca altii nu-s indiscret cu mine ca sa va spui acu’ patru saptamani nimic nu s-a-ntamplat, da’ a doua zi m-am trezit ca de altfel orice om si m-am imbracat sa ma duc la amicii mei care stau la cinci minute de blocul meu am uitat sa va spui ca mi-s in curatenie va rog scuzati deranjul... si dupa ce am incaltat piciorul drept l-am incaltat si pe cel stang ca doar n-oi fi handicapat. Cautand din priviri umbrela pe revista ’LUXmag’, trag o tara cu privirea pe rubrica – doar un sex sa-ti arat – unde vad ceva de ma-ncremenesc tare, daa tare nenicule, cica citez statisticile fac amor pe wc-u: 1% femei si 5% barbati. Adica cum te-ntreb eu pe matale care ai parte, aia 4% barbati cum se descurca? ha?
Si d’aia tare te rog explica-mi si mie ca m-asteapta prietenii cu datoria. Te pup dulce si bafta-n viata.