Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

..u,_ù

“cuvântul eternitate
neputincios în faţa imaginii infinitului
ca un bărbat pe care l-am cunoscut
în pielea mea
în faţa imaginii unei femei
pe care am cunoscut-o
în mintea mea”
ags, pretenu’..

3 commenti:

Mirela ha detto...

cuvântul prezent
l-am scris
cu scandura crapata de timp
printre pietre. Ascunde trupu-mi, carnal,
așchii mâncate de cariile vremii.
Cresc, viu din mine,
pretinse aripi...
Icarul stăpânea dincolo de zbor
un vis de femeie?

von stroeberg ha detto...

pai sigur...altfel
nu,si mai lua el zboru'
asa..ingandurat..,
fara o politza de asigurare macar..

Mirela ha detto...

:),
poate...muri
in bratele unei femei
mai neagra decat ziua
rasfrang pe-o margine de gand
aducere-aminte de viata...

Archivio blog