mitena totemului conturand profilul castelanului
prezentului radiant cu firescul,
desavarsind albele maini tremurate
de adierea noptii sub cele doua luni din aria iubitei…
inghetand insomniei
versul
reconceput din proximitatea realitatilor inocente
si dezvelite conturului infinitelor emulari
pulsate inimii din fiecare lacuna prilejuita visului tau…
iubire exibilianta cu suflet de om
ai agregat fiorul palpabil
respirat trupescului
prin a gandului zamislire …
.
Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!
Iscriviti a:
Commenti sul post (Atom)
Nessun commento:
Posta un commento