“in pleoapa
vitraliului
monotonia
orei faurind ceasului
taceri
ascunse privirii tale
cu aer calm imbratisezi
vidul in
neant
teorie
comuna dealtfel
secolelor
masurate azi
de galopul
copitelor
in al caror
colb timpul
ne
prezinta..surdina turnului
pe cand ceata
citita din ascunzisul
gandului clopotit
alb
cu marginea
sunetului
hexazecimal
smaltuita
strajuind barbar
convalescenta
unui
labirint de
stele
tradus din
limbaj nestiut
in cuvinte
supraponderale
in spatii
conjuncturale
si.n
echivocul spiralat
al buclelor
tale...
sta intreband
calatorii
cu acelasi
aer felin…
cate sarutari
incap o secunda?
si cata
transparenta daruiesti pasului
cand iti inlocuieste
drumul?
ca si cum
ai fi aievea
ca si cum ai
fi…
ca si ieri…
in pleoapa
vitraliului
monotonia…”
.
Nessun commento:
Posta un commento