Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

cercetatori au descoperit joi un fragment radio aproape inteligent provenind din zodia ophiucus de pe langa nebuloasa obscura ras alhague

“in pleoapa vitraliului
monotonia orei faurind ceasului
taceri ascunse privirii tale
cu  aer calm imbratisezi
vidul in neant
teorie comuna dealtfel
secolelor masurate azi
de galopul copitelor
in al caror colb timpul
ne prezinta..surdina turnului
pe cand ceata citita din ascunzisul
gandului clopotit alb
cu marginea sunetului
hexazecimal smaltuita
strajuind barbar
convalescenta unui
labirint de stele
tradus din limbaj nestiut
in cuvinte supraponderale
in spatii conjuncturale
si.n echivocul spiralat
al buclelor tale...
sta intreband calatorii
cu acelasi aer felin…
cate sarutari incap o secunda?
si cata transparenta daruiesti pasului
cand iti inlocuieste drumul?
ca si cum ai fi aievea
ca si cum ai fi…
ca si ieri…
in pleoapa vitraliului
monotonia…”

.

Nessun commento: