Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

virtualizarea echilibrului in ajunul lumii pare trista insa afara nu ploua...


din soapta pietrei
viteza uriasului dedus  
colorand timpanului 
fuga din gand
spre umbra numerelor... 
adunate capcaunului
triumfator pe luciul oglinzii lacrimand...
in a carei varsta negand 
umbra ta prada cuvantului
coboara aleator gustul pictat pe lemn...

si astfel in marginea ferestrei 
randunica nedumerita tace apoteotic
chiar in fata tremuratului paianjen 
peste al carui aer 
timpul sta sa se petreaca
opintind penita 
cu zambete egal decupate 
din miristea de mai sus 
peste limitele intunericului...

insa o pata priveste o fetita
avand o.ntrebare si o cutie
in care jumatate de raspuns
tine de urat resturilor devotate
cautarilor ferecate ieri...

.

Nessun commento: