Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

pescarusul

navigam peste oceanul de jaratec
impreuna cu muza..
prin ochiul ..din sticla ..de scotch..

“Nimic mai pamantean ca apa,
Nimic mai visator ca noaptea
Nimic mai trecator ca moartea”,

solzii privirii daruind sarea,
ranind prea putin lacrimele ..
ieri plangeai ..asa de dulce..

..se spune ca in a opta zi dupa solstitiu, zmeii, ies tacuti si visatori dupa ale tale soapte..
talmacind.. creduli.. elipticul destin..
sub un cer fara aerul tau

oarecum din intamplare p’acolo..
desi nu.mi vedeai ecoul,
pastelat gresit cu o guasa alba..
aidoma universului retrorescian..
..traiam

5 commenti:

Bombitza ha detto...

cum poti plange dulce? Adica.. nu inteleg cum sa iti placa sa vezi pe cineva plangand... sau.. nu am inteles eu...

Anca Dionisie ha detto...

"solzii privirii daruind sarea,
ranind prea putin lacrimele ..
ieri plangeai ..asa de dulce.."

Aici am poposit mai mult...ca intr-o oaza de lacrimi dulci...:)

Ali ha detto...

Extraordinar de frumos...cuvintele asezate asa au un impact emotional puternic,trebuie sa citesti atent ca sa intelegi,sa gandesti si sa simti totul in profunzime.

Bombitza ha detto...

de ce ai sters postarea?! Nu apucasem sa ma uit... :-(

Minicoleta ha detto...

deja-vu intr-o secunda
robita in tesatura panzei
rupeau tacerea crestele lacrimii
tardiv, scaznd inc-o data
scripetele atei albastre urca stele spre irisi
cultivand trairea decuseara
manjiti de vina
pe chip de paiate
vremelnicii oameni scapau pe treptele cunoasterii
rasturnate semne de intrebare
uitasera monologul la usa
cu clanta ruginita
primeneau cuvinte
pentru ziua de-apoi
au vanat timpul
si l-au schingiuit in vremelnicie
ilustrii nestiutori de semne
fara cap si coada

:), m.

Archivio blog