Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

labirintul borges

De ani
Sub privirile dojenitoare ale lui Borges
Nu sunt corida mult visata de multimea furioasa


De luni
Muezin peste puterea apusului
Nu sunt vantul risipitor de plete poetice

De saptamani
Elegia stancilor prin iluzia marilor
Nu sunt zborul elegant al sonetului de dragoste

Azi
Privind uimit si agasant trecatorul
Nu sunt labirintul ..voi fi candva poate maine ..povestea..

Vorba lui gavagai..:

“Povestea fetitei care se temea de necunoscut mi-a fost spusa de rabi Haym, care o citise intr-un manuscris atribuit lui Serenus Hispanus care il cita pe Hisdosus Scholasticus. Serenius s-a aratat interesat de poveste pentru ca ridica problema cunoasterii infinite a Creatorului. Rabi Haym, la randul lui, crede ca in poveste se pot discerne urme ale cabbalei geometrice, o doctrina straveche la care nu a facut aluzie decat Philon din Alexandria intr-un pasaj obscur.Demult, in tinutul Maccabeilor, locuia fetita care se temea de necunoscut. Statea toata ziua pe o piatra, privind speriata in jur, iar noaptea se retragea in pestera ei si nu inchidea ochii decat pentru a vedea cosmaruri infricosatoare. Anii treceau peste spaimele ei, iar ea devenea treptat o umbra.Intr-o alta varianta a povestii, transmisa de gavagai in jurnalul sau, fetita traia in zilele si in orasul tau, dar este vorba, neindoielnic, de o contaminare.Si intr-o noapte intunecata si rece, pe cand fetita tremura, in pestera ei intra un calator. Terifiata, fetita a inchis ochii asteptand-se la orice. Auzind fosnetul pleoapelor inchizandu-se peste conjunctiva uscata, calatorul a chicotit sinistru.- Tu esti fetita care se teme de necunoscut, zise calatorul cu siguranta rece in glas.Fetita fosni dn nou pleoapele, incercand sa-l zareasca pe calator.- Vino, nu te teme, zise el, iar vocea ii rasuna ca un ciob de gheata.Din pieptul fetitei se auzi iesind un suspin de spaima.- Stii ca nu poti fugi de mine, zise calatorul. N-ai de ce sa te temi.- Dar nu te cunosc, zise fetita cu voce stinsa.- Numele meu este gavagai, o asigura calatorul.Un pic mai linistita, fetita iesi din strafundurile pesterii. gavagai o lua de mana si plecara. De atunci n-au mai fost niciodata zariti in tinutul Maccabeilor.Dar, se pare ca spune Hisdosus Scholasticus citand o sursa necunoscuta, povestea are si o urmare. gavagai a inventat un timp infinit in forma de eternitate si un spatiu la fel de infinit, in forma de labirint, si a adnat acolo toate cartile posibile. Si in centrul labirintului a asezat-o pe fetita care se temea de necunoscut. Iar fetita, pentru a-si infrange spaima, si-a inceput infinita calatorie prin labirint, mergand neobosita printre rafturi, clasand si fisand, citind si cautand si gasind mereu o noua carte necunoscuta.Rabi Haym vede in aceasta poveste expresia cea mai pura a doctrinei Cabbalei geometrice, in care cunoasterea este rezultatul obtinerii unei structuri generative de figuri simple, dispuse labirintic si intercomunicabile. Cercul si dreapta, crede rabi Haym, sunt prea nevolnice pentru a suporta intinderea cunoasterii. Suportul acesteia, labirintul, trebuie sa fie cu necesitate o figura similara celei a subiectului cunoscator, circumvolutiile carteziene.”

Archivio blog