faunlet

virtualizarea echilibrului in ajunul lumii pare trista insa afara nu ploua...

din soapta pietrei

viteza uriasului dedus  

colorand timpanului 

fuga din gand

spre umbra numerelor... 

adunate capcaunului

triumfator pe luciul oglinzii lacrimand...

in a carei varsta negand 

umbra ta prada cuvantului

coboara aleator gustul pictat pe lemn...

si astfel in marginea ferestrei 

randunica nedumerita tace apoteotic

chiar in fata tremuratului paianjen 

peste al carui aer 

timpul sta sa se petreaca

opintind penita 

cu zambete egal decupate 

din miristea de mai sus 

peste limitele intunericului...

insa o pata priveste o fetita

avand o.ntrebare si o cutie

in care jumatate de raspuns

tine de urat resturilor devotate

cautarilor ferecate ieri...

.

nu eram delfini si de aceea 9 ne era odihna transparenta memoriei

cumpana curcubeului tainuind tacut

decoloratul asfintit

in urma lui a ramas locul cuvintelor

asa rabdator asteptand nemiscarea

sa se aseze in cuvant ...

unde...

ai sa aduni scaderile de.o viata...

asemenea,

rostitoarea tandretii

in bataia ploii spre departarea

timpului inoculat melancoliei

exasperand tacerea

sub umbra renuntarilor ...

unde...

am sa impart tacerile de.o noapte

aici vor obosi privirile

peste mirosul incremenit in brad

catre frunzisul innegurat

pervazului somnoros trairilor

irosite tuturor anapoda...

unde...

au sovait trairile de.o soapta ...

.

pasul nu stie ca e pas pana cand nu.si paseste cuvantul

"Islamul spune că, în ziua neclintită a Judecăţii, oricine va fi plăsmuit cîndva chipul vreunei făpturi vieţuitoare se va trezi o dată cu făptuirea sa, şi va primi porunca de a o însufleţi, şi nu va izbuti s-o facă, şi va fi azvîrlit, cu ea împreună, în flăcările osîndei"
                                                                                              JLB





mi se parea ca
somnul foloseste
timpul ca sa.si regaseasca
palmele siroind herghelii
la al caror fior rascumparat
pescarii clepsidrelor
impiedicand picaturilor
sa.si cunoasca sensul sovait
erau doar locuitorii
marginii umbrite aievea
golului tau
...
din chilie umezeala pasilor
o masor in lumeni...
lumenii in soapte...
pe a caror spinare
imi despletesti plapand
revenirea tematoare
oglindita cumva absurd
iluziei precaute zorilor

la umbra apei
luciul tine.n spatele muntilor
ratacirile atat de vorbarete
incat numele talmacirii
apasa aerul printre aripile subtilitatilor
rarefiind secundelor
cremenea orizontului incuviintat
din coltul zambetului tau...

.

about time

    

rob costlow