si daca de aripa arsa…teiul mirosit se lasa

sag din mileniul trecut,cand am inceput sa intelegem ca daca dragoste e,
este si antidotul ei...

sa ne rupem in maini
ochii din muzica aripilor
pentru trei fericiri marunte
si-o foaie de hartie lovita de cuvinte

sa ne odihnim la marginea petei
ridicand casa rasuflarilor
ce ne-au mai ramas de daruit strigatului
rupt din cuvant
sa urcam la ultima suflare
si sa mai lasam ca amintire foii
un apus de soare in cioburi de ochi.

marian in silabe se desparte asa, usor:
ma-ri-an…

despartim vocile in acorduri funebre
despartim strigatele in rugaciuni
duse de herghelii salbatice
de ganduri descompuse
in requiemuri deznadajduite
intre ceruri si pamant
intre noi si
spre tine...

doamne...
umbra a propriei tale nemarginiri…


.