Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!
Visualizzazione post con etichetta folk me ... sacred heart .... Mostra tutti i post
Visualizzazione post con etichetta folk me ... sacred heart .... Mostra tutti i post
giovedì 16 giugno 2011
descompusul imperfect
de luna gust avea
eclipsa...
pe sub fereastra mea
iar maine pridvor...
infernului lui dante... rezema
cum ramane visului
aripa gandului tau ?
stiu bine fumului a.i mirosi cafeaua...
cum ramane zborului
voalul zambetului tau ?
desi
prefer berea desculta in vara
si poate iarna vestita cu vin...
cum ramane marii
parfumul aerului tau ?
rad mult si des chiar si prin vis…
unde lejer graiesc in aliena veche
cum ramane eterului
patina suspinului tau ?
habar nu am de ce nu sunt,
cararii prin care devin...
cum ramane lacrimii
vesnicia cuprinsa ochilor tai ?
deduc oricum spre nicaieri
invinsul efemer …
cum ramane atemporalului
chipul cuvantului tau ?
sub vorba tarzie
cum ramane…
nu stiu...
.
Etichete:
folk me ... sacred heart ...
Iscriviti a:
Post (Atom)