doua cercuri concentrice nu duc nicaieri... da' nici nu e nevoie

aerul crescut in iarba                                                                  cum tace aerul dintre nori

ploua,                                                                                          cu toate vocile cuvintelor

aproape fara nor                                                                        cum taie cuvantul umbra zorilor

cu toate vocile cuvintelor                                                             cu toata lumea privirilor

umbrind invers urcusul alb                                                      cum inchide lumina pleoapa clipei

de toata lumea privirilor...                                                            cu toata nelinistea uitarii

tu inchizi clipa                                                                         cum seamana inertia tacerii

in pleoapa luminii                                                                       cu toate sonetele mute

cu staruinta nelinistii                                                                   cum nu e azi si maine

tainuid din timp inertia gandului

sub lespedea sonetelor mute                                                     in patima talmacirilor noastre

                                                             asa cum

                                                       nici azi...nici acolo

                                                     staruie ecoul timbrului

                                                   locuit agale de tunetul ud