Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

descompusul imperfect

video


de luna gust avea
eclipsa...
pe sub fereastra mea
iar maine pridvor...
infernului lui dante... rezema

cum ramane visului
aripa gandului tau ?

stiu bine fumului a.i mirosi cafeaua...

cum ramane zborului
voalul zambetului tau ?

desi
prefer berea desculta in vara
si poate iarna vestita cu vin...

cum ramane marii
parfumul aerului tau ?

rad mult si des chiar si prin vis…
unde lejer graiesc in aliena veche

cum ramane eterului
patina suspinului tau ?

habar nu am de ce nu sunt,
cararii prin care devin...

cum ramane lacrimii
vesnicia cuprinsa ochilor tai ?

deduc oricum spre nicaieri
invinsul efemer …

cum ramane atemporalului
chipul cuvantului tau ?

sub vorba tarzie
cum ramane…
nu stiu...

.

4 commenti:

anca ha detto...

ce lup tulburator as fi fost eu

ce-as fi siluit lumina lunii
cu urletul meu!
dar a trebuit sa ma nasc
din iubire si intamplare
pentru panzele netivite
pe care mi le pregatise
cea cu pantecul indulcit
de mierea mormantului
ce sunt
***
ce lup tuburator as fi fost eu in preajma ta! :)

<3 ,MS!:)

von stroeberg ha detto...

:-*
:)
sa'ntoarcem clepsidra...
timpul va merge'napoi...
:)
:-*
>:d<

anca ha detto...

vrei un mar? :)

von stroeberg ha detto...

:))
numai daca e al .. cunoasterii...
:)
>:d<

Archivio blog