Exibiliantul loc numit Solaris

mitena totemului conturand profilul castelanului
prezentului radiant cu firescul,
desavarsind albele maini tremurate
de adierea noptii sub cele doua luni din aria iubitei…

inghetand insomniei

versul

reconceput din proximitatea realitatilor inocente
si dezvelite conturului infinitelor emulari
pulsate inimii din fiecare lacuna prilejuita visului tau…

iubire exibilianta cu suflet de om
ai agregat fiorul palpabil
respirat trupescului
prin a gandului zamislire …


.

dervis de arama

cu sufletul nelocuit norului,
dincolo de orizontul intamplarii cafelei in nisipul alb
cu aerul prefacut in sunet cu mult’naintea zambetului…
cate fire de nisip are umbra ta
sub trista atingere a zmeului
pe cerul inrosit de oglinda buzelor
cate picaturi abia soptite ti.au racorit chipul
cand nu inchinai desertului umbra
si unde ai ratacit tu gandul
pe cand urseai drumul drept…

oaza iluziei cu delfini abstracti
fuge ispitei cu setea morganei...


.

La brat cu sinele prin mordor

Pe poteca luminii, radianta anticamerei visului tau,
doi cai nechezand a culoare rasfirata
in spectrul muzicii cuprinse’n diafragma calcaiului,
au plecat sa ne’amageasca urmele …
la imbinarea carora, timpul cu gust de eucalipt sforaia sunetului,
curcubeul rastignit pe coridorul soaptelor…

cu fiorul privirii ratacite’n fosnetul iubirii …
iubire cu iz aramaic peste a carei echimoze
felinarul lacrimilor susura gotic.

Emisarul elvishilor la curtea neomului
veghind patima umbrei, amirosind ipotenuza
intr-o perpendicularitate excomunicata’n iazul desertaciunilor diurne
ingana Requiem-ul pleoapei mute,
clatinand izvorul sarat cu ploaia infiorata luminilor arse’n albele globule pe masa tacerii

la ceas de nesfarsire un cluster rebel
deghizat in esafod, darui ruinei
chipul si asemanarea sa


.

Resurrezione

Sull’orlo delle labbra
Quattro gabbiani e un corvo
Nell’occhio del pesce
Via Crucis


.

heliomorfologia bicontextuala a vortexului multidimensional

Elipsa rozariana, tanguita cutiei vorbelor,
subestimata ascendentului conceptual al colapsului,
nestatornicita desclestarii de tarmul decalogului
si conturata bronzului ideilor
tinde cu pasi colorati inuman
catre coliba privirii matriceale.

Miriapodul valurilor emasculate feeric
la intalnirea contemplativului cu agresivul tocului blond
lasa adn-ului din oglinda locului geometric quadridimensional
ecoul criogenat cu gust de mare.

Cata risipa inoculata efervescentei illuminate de cateterul cosmogonic al moriei tunetului ...


.

Radon, din a gandului tampla

Cand era mic, cerul, dorea sa se faca curcubeu
Apoi a atins tampla amurgului cu nodul calcaiului,
Sfasiind lacrimi

Cand era mic,timpul,dorea sa se faca eclipsa
Apoi a tainuit demiurgului noaptea dinspre maslinii de soare,
Sub aripa cu chip de nezeu

Cand era mic infinitul,dorea sa fie incredibil de precis
Apoi a marinimit izvorul de culoare,soptind egretelor tacerea
Prin lumina intunericului dintre pleoape


.