cantand la ukulele

ce.ai sa te faci

doamne

cand n.o sa mai fiu…

cand n.o sa te mai ignor…

cand n.o sa.ti mai pandesc umbra

ori cand n.o sa.ti mai cersesc clipa…

ce.ai sa te faci

doamne

cand nu voi mai avea nume

si vei surzi de.atata liniste

ce.ai sa te faci

doamne

cand nu vei mai simti

muza prin tampla mea

si vei fi orb de iubire

ce.ai sa te faci cu lipsa zbuciumului

dintre ura si iubire

si cum vei enumera timpul

fara strigatul din mine...

PROBABIL O SA MA FAC

IN SFARSIT BINE

SI.AM SA FUG IN LUME

CANTAND LA UKULELE

.

cercetatori au descoperit joi un fragment radio aproape inteligent provenind din zodia ophiucus de pe langa nebuloasa obscura ras alhague

“in pleoapa vitraliului

monotonia orei faurind ceasului

taceri ascunse privirii tale

cu  aer calm imbratisezi

vidul in neant

teorie comuna dealtfel

secolelor masurate azi

de galopul copitelor

in al caror colb timpul

ne prezinta..surdina turnului

pe cand ceata citita din ascunzisul

gandului clopotit alb

cu marginea sunetului

hexazecimal smaltuita

strajuind barbar

convalescenta unui

labirint de stele

tradus din limbaj nestiut

in cuvinte supraponderale

in spatii conjuncturale

si.n echivocul spiralat

al buclelor tale...

sta intreband calatorii

cu acelasi aer felin…

cate sarutari incap o secunda?

si cata transparenta daruiesti pasului

cand iti inlocuieste drumul?

ca si cum ai fi aievea

ca si cum ai fi…

ca si ieri…

in pleoapa vitraliului

monotonia…”

.

intre doua vesnicii poate cineva deslusi oglinda verbului stingher

in causul palmei avea sa nasca un izvor…

inundator de ganduri

prin spatele viselor

avea sa se deschida usa…

peste a carei umbra

fuga noastra in pasi de lespezi

coborand caravanele iluziei

dinspre ghiocul apei

spre tacerea clintita soarelui

profetind

dincolo de imaginar

vremea unui calaret…

aducator de vesti

care grabit

striga.va spre noi

‘mergeti la stavilar

uimirea sta sa inunde…’

mai e timp …

iti voi ocroti umbra

mai e timp…

imi vei saruta tampla

mai e timp…

zari valul

umbra noastra clipind

si ferecandu.si ochii in graba

abandona silueta iubirii…

azi

fara umbra

noi...

nu mai stim …

mai e timp?

.