Trecator.ul Nichita Stănescu... Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: - Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul... lasă-i!

perche lo e triste… san felice

cos’e l’amore…
disse ulisse a circe
guarda con me vagabondo
il monte
nel cadere solare
il mare
nel tacere dei scogli
me
nel dove resterai a imparare
e te
onde risorgerai levigando l’arcobaleno

ove il senso naufrago
sul nostro pensiero
cullando le speranze
sui gridi sordi della montagna

mi sono scivolato
fra le dita …
briciole vagante
dalla tua ferita…

1 commento:

Anca ha detto...

imblanzeste-mi poemul cu vorbele mele...:)